Zeolitul - un mineral de avangardă în luptă cu boala secolului, cancerul

În anii ‘90, la secţia de Medicină Moleculară a Institutului “Ruder Boskovici” din Zagreb, Croaţia, a apărut un lot de “pacienţi” cu totul neobişnuiţi... 22 de câini splendizi, foarte iubiţi de stăpânii lor, dar bolnavi de diferite forme de cancer. Mulţi dintre ei ajunseseră în fază terminală, fiind incapabili să mai mănânce normal sau chiar să se mişte, iar medicii veterinari epuizaseră tot arsenalul medicamentos. Ultima soluţie rămasă, aplicată de către oamenii de ştiinţă de la institutul croat, a fost zeolitul. Pacienţii speciali au primit vreme de trei luni cantităţi cuprinse între 0,6 şi 3,6 grame de zeolit pe zi, iar rezultatele au fost uluitoare. Din cele 22 de animale bolnave de cancer, nu mai puţin de 14 au răspuns foarte bine la tratament, tumorile intrând în remisie şi chiar dispărând complet. Rezultatul i-a bulversat pe oamenii de ştiinţă. Deşi studiul era făcut pe un lot mic, s-a obţinut incredibilul procentaj de 63% rată de vindecare. Un asemenea rezultat în tratamentul bolii canceroase nu fusese atins niciodată, de nici un medicament, fie el de medicină umană sau veterinară (graniţa dintre medicina umană şi cea veterinară este mult mai “subţire” decât s-ar putea crede, aşa încât rezultatele cercetătorilor croaţi au făcut valuri mari în lumea ştiinţifică). Au urmat zeci de studii făcute pe culturi de celule canceroase, pe culturi de celule ale sistemului imunitar, pentru a obiectiva eficienţa zeolitului în boala canceroasă. Rezultatele sunt pe cât de spectaculoase, pe atât de greu de acceptat de către o parte a comunităţii ştiinţifice internaţionale, devotată industriei medicamentelor de sinteză.

Studiile indică faptul că zeolitul micronizat inhibă protein kinaza B, induce exprimarea proteinelor supresoare tumorale și limitează efectele negative ale speciilor reactive de oxigen. Studiile pe animale au arătat că acesta a redus metastazele și a crescut efectul doxorubicinei datorită proprietăţilor sale antioxidante. Zeoliţii pot avea, de asemenea, atât efecte imunosupresoare, cât și imunostimulatoare, determinând o scădere a producţiei de celule sangvine în măduva osoasă, dar și creșterea reacţiei grefă contra gazdă.

Studiile au mai arătat că zeolitul activează gena p21. Cercetări anterioare au demonstrat că gena p21 este implicată direct în procesele de moarte celulară a celulelor canceroase. P21 acţionează ca un supresor tumoral deoarece controlează evoluţia ciclului celular. Activarea p21 pare să oprească creșterea tumorilor prin suprimarea directă a semnalelor de creștere. Rezultatele studiilor au arătat că, în urma expunerii la zeolit, toate celulele canceroase testate au fost distruse în 72 de ore. Studiile au demonstrat că p21 inhibă activitatea JNK- 1, tot mai multe observaţii detaliind faptul că cele două molecule formează împreună un complex. JNK- 1 face parte din clasa kinazelor activate în condiţii de stres. Deși în condiţii specifice de stres, aceste kinaze sunt active, determinând instalarea apoptozei, în anumite celule canceroase activarea lor promovează, dimpotrivă, proliferarea celulară necontrolată. Inactivarea JNK-1 poate reprezenta unul din motivele pentru care antioxidanţii cresc citotoxicitatea agenţilor chimioterapici în celulele canceroase în timp ce, pe de altă parte, au și un rol protector antiapoptotic la nivelul neuronilor afectaţi de acţiunea radicalilor liberi.

Studiile pe modele animale au arătat că zeoliţii pot determina dispariţia sau micșorarea tumorilor (cancer de piele, cancer de prostată, cancer mamar), în unele cazuri chiar și numai după o lună de tratament. Tratamentul cu zeoliţi afectează proliferarea și supravieţuirea mai multor forme de cancer, inhibând diviziunea celulară, în funcţie de concentraţia administrată. Afectarea multiplicării celulare este datorată, în parte, inducţiei inhibitorilor kinazelor ciclin dependente (cdk), inhibării expresiei B/Akt și stimulării proceselor apoptotice. În cadrul experimentelor, amigdalina a prezentat o eficienţă remarcabilă în inhibarea activităţii protein-kinasei B/Akt pe linii celulare tumorale. Această inactivare a determinat stoparea creșterii celulare și apoptoza celulelor canceroase. Studiile au demonstrat că Akt inactivează acţiunea unui important inhibitor de ciclină, precum și a supresorului tumoral p27.